Cum pornești mașina cu cabluri, corect: ordinea clemelor și greșelile care ard calculatoare

Ordinea corectă de conectare și de deconectare, de ce ultima clemă se pune pe caroserie și nu pe baterie, ce cabluri au voie să fie ieftine și când nu ai voie să pornești deloc cu cabluri.

Pornirea cu cabluri pare banală — două clești roșii, doi negri, gata. În realitate e una dintre puținele operații de pe mașină unde o greșeală de ordine poate arde un calculator de câteva mii de lei sau, în cazuri rare dar reale, poate face bateria să explodeze.

Vestea bună: procedura corectă e simplă și se ține minte. Merită citită o dată acum, pe liniște, nu la minus cinci grade într-o parcare.

Ordinea de conectare, pas cu pas

Cele două mașini nu trebuie să se atingă între ele. Ambele cu contactul oprit când conectezi.

1. Roșu pe plusul (+) bateriei moarte.
2. Roșu pe plusul (+) bateriei donatorului.
3. Negru pe minusul (-) bateriei donatorului.
4. Negru pe o parte metalică nevopsită a mașinii moarte — bloc motor sau caroserie, departe de baterie. Nu pe borna minus.

Deconectarea se face exact invers: întâi negrul de pe caroseria mașinii moarte, apoi negrul de pe donator, apoi roșul de pe donator, apoi roșul de pe mașina care tocmai a pornit.

De ce ultima clemă nu se pune pe borna bateriei

Ăsta e pasul pe care aproape toată lumea îl face greșit, și are o explicație concretă.

O baterie descărcată degajă hidrogen — gaz inflamabil. Când pui ultima clemă, se închide circuitul și apare aproape întotdeauna o mică scânteie. Dacă acea scânteie se produce direct pe borna minus a bateriei moarte, adică fix în norul de hidrogen din jurul ei, poate aprinde gazul și poate duce la explozia bateriei.

De aceea ultima legătură se face departe de baterie, pe metal gol: scânteia apare acolo unde nu are ce aprinde. E o regulă de siguranță, nu un moft de manual.

Alege un punct de masă bun: un urechi de prindere a motorului, un suport metalic, o parte nevopsită de caroserie. Vopseaua izolează — dacă pui clema pe vopsea, nu ai contact.

Cât ții motorul donator pornit

Aici se grăbește lumea și de aici vin jumătate din eșecuri.

• Pornește mașina donator și las-o 3-5 minute la un relanti accelerat, în jur de 1500-2000 rpm, înainte să încerci pornirea. Pasul ăsta „trezește" puțin bateria moartă și preia din curentul mare cerut la demaraj.
• În timpul pornirii, ții motorul donatorului pornit, tot la relanti accelerat.
• Dacă mașina moartă nu pornește din 5-10 secunde de demaror, oprește-te. Mai lasă 2-3 minute de încărcare și încearcă din nou. Chinuitul continuu al demarorului nu ajută și încălzește tot circuitul.

După ce a pornit, las-o să meargă — ideal un drum de 20-30 de minute, nu doi kilometri prin oraș — ca alternatorul să apuce să reîncarce ceva. Dacă a doua zi e tot moartă, bateria e de schimbat, nu de reîncărcat; vezi ce baterie intră pe Logan.

Cabluri: aici chiar contează calitatea

Cablurile de 30 de lei din benzinărie, alea marcate mare „200A", sunt de obicei miez subțire de aluminiu cupruat, cu plastic gros pe deasupra ca să pară groase. Se încing instantaneu și nu transportă curentul necesar. Practic, plătești pentru izolație.

Ce înseamnă cabluri serioase:

• Minimum 16 mm² cupru pentru o mașină mică pe benzină.
• Minimum 25 mm², ideal 35 mm², pentru diesel — motorul cere mult mai mult curent la pornire.
• Clești solizi, cu dinți care mușcă bine în bornă, și cablu flexibil chiar și la frig. Cablurile care stau țepene ca sârma la -10°C sunt un semn prost.

Pentru un Logan, ai nevoie de cabluri decente. E o investiție făcută o dată, care stă în portbagaj ani de zile.

Ce se poate strica dacă greșești

Nu sunt povești — sunt lucruri văzute în atelier după porniri forțate greșit:

• Alternatorul mașinii donator. Dacă donatorul e pornit și turat, iar polaritatea se inversează, se poate supraîncărca și arde releul de încărcare al alternatorului.
• Calculatoarele (ECU). Vârfurile de tensiune din timpul pornirii, sau inversarea polarității, pot prăji calculatoare sensibile. Se ajunge la erori de comunicație și la piese care costă mult mai mult decât o baterie nouă.

Inversarea polarității e greșeala cu cele mai scumpe consecințe. Roșu la plus, negru la minus, verificat de două ori înainte să atingi ultima clemă. Bornele sunt marcate; dacă marcajul e acoperit de oxid, curăță-l până îl vezi.

Când NU pornești cu cabluri, deloc

Sunt trei situații în care răspunsul e nu, indiferent cât de grăbit ești:

• Baterie umflată. Carcasa bombată înseamnă gaz sub presiune înăuntru. Risc de explozie iminent. Nu o atingi, nu o încarci, nu o pornești.
• Baterie înghețată. Nu se mai încarcă și riscă să explodeze. Dacă mașina a stat la ger mare și bateria e complet descărcată, electrolitul poate fi îngheţat.
• Semne de scurtcircuit: miros de ars, fire topite, sau mașina care s-a oprit în mers după o bubuitură. Aici pornirea cu cabluri nu rezolvă nimic și poate agrava.

În toate trei cazurile, mașina merge pe platformă sau vine cineva la fața locului. Nu e o problemă de cabluri.

Pe scurt

• Roșu pe plus mort, roșu pe plus donator, negru pe minus donator, negru pe metal gol la mașina moartă. Deconectare invers.
• Ultima clemă niciodată pe borna bateriei moarte — hidrogenul degajat plus scânteia înseamnă risc de explozie.
• 3-5 minute de încărcare la 1500-2000 rpm înainte să încerci, cu donatorul pornit și în timpul pornirii.
• 16 mm² la benzină, 25-35 mm² la diesel. Cablurile ieftine „200A" sunt plastic, nu cupru.
• Nu porni cu baterie umflată, îngheţată sau cu semne de scurt.