Ce ulei de motor alegi: 5W30 sau 5W40

Regula e simplă: pui vâscozitatea din cartea mașinii, nu pe cea recomandată de vecin. La motoarele Dacia clasice (1.4 și 1.6 MPI) se pune în practică cel mai des 5W40, iar 5W30 apare la motoarele mai noi (TCe) și la dieselurile cu filtru de particule, unde specificația e obligatorie.

Mai jos ai ce înseamnă cifrele, ce se schimbă când motorul îmbătrânește și de ce nivelul uleiului contează mai mult decât alegerea dintre 5W30 și 5W40.

Ce înseamnă 5W40, de fapt

Sunt două cifre pentru două situații diferite.

• 5W = cât de fluid rămâne uleiul la rece, la pornire. „W" vine de la winter, iarnă. Cifra mai mică înseamnă că uleiul ajunge mai repede sus, la tacheți și la axul cu came, în primele secunde după ce ai răsucit cheia.
• 40 = cât de gros rămâne la temperatura de funcționare, cu motorul încălzit. Cifra mai mare înseamnă peliculă mai rezistentă la cald și la sarcină.

Aici e lucrul pe care puțină lume îl știe: partea de dinaintea lui W contează mai mult. Cea mai mare parte din uzura unui motor se face în primele secunde după pornire, când uleiul e încă jos, în baie. Un ulei care urcă greu la rece face mai mult rău decât unul „prea subțire" la cald.

5W30 sau 5W40 la un Dacia

Ordinea corectă a deciziei e asta:

1. Ce scrie în carte sau pe capacul de ulei. Asta e regula, nu o sugestie. La motoarele cu filtru de particule, specificația (norma Low-SAPS) nu e negociabilă — un ulei nepotrivit înfundă filtrul.
2. Dacă n-ai cartea — iar mulți n-o au — te uiți la ce se pune în practică pe motorul tău. La 1.4 și 1.6 MPI, 5W40 e alegerea obișnuită și sigură.
3. 5W30 e cerut la motoarele din generația nouă (TCe) și acolo unde producătorul o impune explicit.

Ce nu e un criteriu: kilometrajul, luat singur. „Are 200.000 km, deci îi punem ulei mai gros" e un reflex, nu un raționament.

Motorul „obosit" și uleiul mai gros

Aici realitatea din service e mai nuanțată decât regula din carte.

Ce e adevărat: dacă un motor uzat consumă ulei — adică trebuie completat între revizii — un ulei mai gros la cald poate reduce consumul. E un compromis care cumpără timp, nu o reparație. Motorul consumă pentru că segmenții sau ghidajele de supapă sunt uzate, iar uleiul gros doar maschează asta.

Ce e riscant: să treci de la 5W40 la 10W40 sau 15W40 „pentru că e bătrân". Ai schimbat prima cifră, adică exact partea care contează la pornire. Uleiul ajunge mai greu sus la rece, și tu ai vrut să-l protejezi.

Ce se întâmplă în realitate: foarte mulți șoferi din România merg pe 10W40 și mașinile lor funcționează ani de zile fără să piardă ulei. Nu e o catastrofă, mai ales la un motor sănătos și în climatul de la noi. Dar dacă alegi, alege în cunoștință de cauză: câștigi puțin la cald și pierzi puțin la fiecare pornire de iarnă.

Sintetic la un motor cu 250.000 km: da sau nu?

Da. Mitul că „uleiul sintetic spală depunerile și apar scurgeri" e mult exagerat.

Ce se întâmplă de fapt: un motor vechi are garnituri și simeringuri întărite, care pierdeau deja. Depunerile astupau parțial locul, ca un dop de mizerie. Când pui un ulei detergent bun, dopul dispare și scurgerea se vede. Uleiul n-a stricat garnitura — a dat-o pe față.

Un simering costă zeci de lei. Un ax cu came uzat de un ulei prost costă cu totul altceva.

Singura situație în care aș fi atent: un motor foarte neglijat, plin de nămol, unde n-a fost schimbat uleiul ani de zile. Acolo nu te aștepta ca uleiul bun să repare singur ce a stricat neglijența — și fii pregătit că vor apărea la iveală probleme care erau deja acolo.

La câți kilometri se schimbă, realist

Cartea zice 15.000 km (uneori mai mult, la modelele noi). În România, pentru o mașină folosită preponderent în oraș, intervalul realist e 10.000–12.000 km sau o dată pe an, care vine primul.

Motivul nu e „la noi e mai praf", ci orele de funcționare. Uleiul nu îmbătrânește după kilometri, ci după cât timp a stat cald și cât a fost solicitat. Zece mii de kilometri făcuți în trafic aglomerat, cu opriri la semafor și porniri la rece, înseamnă de două ori mai multe ore de motor decât aceiași zece mii pe drum deschis.

Dacă faci majoritar drum lung, poți merge liniștit spre intervalul din carte.

Ce se strică, de fapt, când uleiul e greșit sau vechi

Astea sunt lucrurile pe care le vezi în atelier:

• Țăcănit la pornirea la rece — tacheții rămân fără ulei în primele secunde. E primul semn și cel mai ușor de ignorat.
• Nămol (sludge) — uleiul degradat se transformă într-o pastă neagră care colmatează sorbul din baia de ulei. Din momentul ăla, pompa trage greu, iar ungerea scade peste tot deodată.
• Turbină moartă — la motoarele turbo, conductele de ungere sunt subțiri. Se înfundă primele. E cea mai scumpă consecință a unui ulei neschimbat.
• Consum de ulei în creștere — segmenții se blochează în locașuri din cauza depunerilor și nu mai etanșează.

Lucrul care contează mai mult decât 5W30 vs 5W40

Nivelul.

Un motor cu ulei prea puțin se distruge indiferent ce vâscozitate ai ales. Un motor cu nivelul corect merge bine și cu 5W30, și cu 5W40, dacă ambele sunt aprobate pentru el.

Verifică joja o dată pe lună, dimineața, pe teren drept, cu motorul rece. Durează treizeci de secunde și e cea mai ieftină asigurare pe care o ai. Dacă trebuie să completezi des, ai o problemă de rezolvat — nu doar de completat.

Pe scurt

• Specificația din carte e regula. Dacă n-ai cartea, la MPI-urile clasice 5W40 e alegerea obișnuită.
• La motoarele cu filtru de particule, norma uleiului nu e opțională.
• Kilometrajul singur nu decide vâscozitatea.
• Uleiul sintetic nu strică un motor vechi; doar scoate la iveală ce era deja stricat.
• În oraș: 10.000–12.000 km sau un an.
• Nivelul contează mai mult decât alegerea dintre 5W30 și 5W40.

Când ajungi la schimb, ai aici procedura pas cu pas: Cum schimbi uleiul acasă la Logan 1.4/1.6 MPI. Iar dacă te întrebi de uleiul din cutia de viteze — e cu totul altă poveste, explicată aici.